Inapoi la realitate
Aseara trebuia sa ma intalnesc cu prietenii la O’Hara’s pe str. Franceza. Drumul de la birou, pe jos, in sus pe Lipscani a fost picurat din 2 in 2 metri de aparate de aer conditionat. Dupa 10 minute ma racorisem deja ca dupa un dus. Ma-ntrebam oare, unde in Europa am mai facut dus in strada plimbandu-ma cea mai cunoscuta strada din centrul vechi al orasului?
Trecand peste, am ajuns la o masa cu zambete de bere nefiltrata si imbratisari si voci atat de cunoscute si calde ca parca-mi cantau in ureche numai vorbind. Treptat, treptat, pe la vreo 9 seara ne adunaseram cu totii de pe la munci, gari si alte parti din care ne-aduceau picioarele. Dupa veselie si povesti, plecarea Margaretei la studii in Suedia (motivul adunarii urgent solicitate intr-un mail cu cc la toata gasca) avea sa ne intristeze.
Vreme de 3 ore, terasa a fost animata de discutia de la masa noastra. Ce-i drept il cam agitase pe barmanul care statea de paza si nu intelegea motivul pentru care ne certam. Nu stia saracul, ca noi nu ne certam si ca asa discutam noi discutii. Si ca de cate ori vorbim de Romania, ne inrosim la fete si fundul se mai ridica din cand in cand din scaun sa puna un semnul exclamarii in conversatie. Poate ca unul are mai multa dreptate ca celaltalt si ne restim atunci unul la altul. Apoi ne dam dreptate, stiind ca daca ne facem rau noua, e pentru ca vrem doar sa facem bine, sa fie bine. Sa ne fie noua bine si sa nu mai plecam prin tari straine, sa ne vedem odata la 6 luni.
Eu m-am intors de mai bine de o saptamana din vacanta si-am tot asteptat…ceva. Gustul amar pe care-l am de ceva vreme in gura nu s-andulcit c-o vacanta de vis. Ceva-ul ala parca se apropie de nimic. Nici nu-mi mai dau seama ce mai astept.
Étiquettes : plecam din Romania, prieteni, Romania, tara noastra
faza cu fundul care se ridică să pună semn de exclamare e genială!!!