Bucuresti bike trial


La mine acasa, in Braila nu era o problema sa ma plimb cu bicicleta. Faceam curse pe vad spre Dunare si ma plimbam pe toata faleza de-ndata ce iesea primul fir de verde din pamant. In Bucuresti mi-a luat 4 ani pana sa-mi cumpar o bicicleta. Si mi-a mai luat 2 luni pana s-o iau cu mine la serviciu. Azi am scos-o in lume, dupa ce o tineam doar pentru parc si piata de duminica.

Traseul: bd. Tineretului (intersectia cu Vacaresti, unde stau) spre Floreasca (unde muncesc).

Opriri: str. Nicolae Filipescu (unde am lasat o cheie de la mansarda cu evenimentu’) si str. Michelet (pentru o scurta vizita la prietenii de la Klever Travel).

Durata totala: 1 h

Am ales initial banda de biciclete si am ocolit pe Splai in sus, apoi am mers spre Rosetti in rand cu masinile. Pentru prima data eram singura pe langa masini, in Bucuresti. Mi-am dat seama cate reguli nu stiu si ca ar trebui sa le invat. Afara de asta m-am enervat foarte tare pentru ca pe benzi oamenii nu se dadeau la o parte iar masinile nesimtit parcate parca nu se mai terminau. Stiu ca nu e vina lor si mai stiu ca nimeni nu se gandeste sa faca benzile astea pentru a putea fi folosite. Ca sa intelegeti bicicleta mea este una cu roti de 14, pliabila. Buna de urcat cu liftul si luat la brat oricand, dar foarte greu de urcat pe borduri inalte. De aici si frustrarea mea cu benzile, care pe langa fatul ca sunt degeaba acolo, se termina brusc la prima intersectie, fara nici o panta.

In orice caz, am ales strada. Si am simtit ca zburam cand treceam pe langa coloanele de masini. Din cand in cand mai coboram cu picioarele pe pamant la propriu, pentru ca taximetristii deschid portierele de parca biciclistii sunt o specie de musculite mici pe langa ei.

In final pot sa zic ca am ajuns plina de enrgie la birou, dar si plina de praf si mai multi nervi decat as avut daca citeam politica in metrou. O sa repet figura si vreau sa cred ca-ncet, incet o sa vad coloane de biciclisti printre masini si nu invers. Si poate in curand o sa facem ceva si cu bordurile, si cu benzile, si cu masinile care parcheaza pe ele si cu tot ceea ce i-ar face pe cei care aleg bicicleta sa nu se mai simta ca-ntr-un trial bike pe strazile din Bucuresti.

0saves
PinExt Bucuresti bike trial
If you feel inspired, share it or continue reading by subscribing RSS feed to receive my posts in your feed reader.

Mots-clés :, , ,

Roxana dit :

Floriana, sa stii ca initial am refuzat casca. mi se parea ca la bicicletuta mea nu e nevoie. dar o sa port si o sa invat si regulile si o sa fac totul regulamentar. si ma astept sa fim mai multi in fiecare zi

Floriana dit :

Bravo, Roxana! You are not alone! Eu am deja un an de cand merg cu bicicleta prin oras macar de 3-4 ori pe saptamana si imi place din ce in ce mai mult! Da, nu sunt conditii, soferii si pietonii deopotriva se poarta de parca nici n-am exista, observi mult mai bine ce greseli se fac in trafic si cum poti sa le eviti, ca sa nu mai mentionez ca mergand des pe bicicleta vei deveni si tu un sofer mai bun! La mine a functionat si sunt mereu atenta la tot ce e in jurul meu, fie ca e pe 4 sau 2 roti / 4 sau 2 picioare. :) Si sa stii ca suntem din ce in ce mai multi! Sa speram ca in cativa ani chiar nu vom mai putea fi ignorati! Intre timp, te rog sa te echipezi corespunzator, poarta casca macar! Spor la biciclit spre casa!

Seabstiano dit :

In Bucuresti trebuie sa fii guerilla biker :]

Roxana dit :

stii c-asa sunt capsunile optimiste, dar asta nu inseamna ca ele viseaza :D

adi dit :

dream on, capsuna:D dream on:))

UA-6536493-1