Confesiune fără semne de punctuaţie


mă sufoc în cutia asta plină de fum

dragostea e înfăşurată în folie de plastic astăzi

ştiu că te enervează lipsa semnelor de punctuaţie

dar trebuie să încetezi să fugăreşti pisica

care fugăreşte şoricelul acela în bucătărie

oare de unde a apărut

nu e nici toamnă măcar

cînd eram mică şi alegeam cocenii de porumb

nu ştiu sigur dacă s-a întîmplat asta

dar eram mică şi alegeam cocenii de porumb şi găseam cuiburi de şoricei şi erau mici şi roz

şi o întrebam pe mama de ce se numesc cuiburi că doar nu sînt păsări

şi tu o să zîmbeşti acum

pentru că mă vezi mică şi verde şi îmbrăcată în rochiţă şi trebăluind şi cu genunchi juliţi şi mîini murdare şi întrebînd-o pe mama dacă şoarecii sînt păsări totuşi

iar dacă mai scriu “şi” în fraza următoare o să te încrunţi

mi-am dat seama din nou ştiam am ştiut întotdeauna de fapt că prea puţini oameni înţeleg ce scriu eu aici

sau de ce scriu eu aici

puţin îmi pasă

nu m-au înţeles nici cei pe care i-am iubit întîmplător mi-au citit textele şi au dat din umeri

nu prea pricep eu expresia asta

umerii sînt doar nişte componente care trebuie înşurubate

acum tu n-o să ştii dacă urma un semn de întrebare sau de exclamaţie

la dracu

de fapt te doare-n pulă

şi prima virgulă de pe ziua de azi urmează aici,

ar fi fost mai firesc să pun punct

dar nu-mi plac punctele

decît dimineaţa la prima oră cînd perdeaua de borangic se îngălbeneşte a soare

cînd mă doare capul cînd mănînc carne cînd nu port ochelari cînd mă spăl pe dinţi

îmi vin cuvinte în minte

mi s-a întîmplat mai demult să fiu fericită

te-am minţit cînd am spus că nu mai am nevoie de prieteni şi vin negru şi poveşti cu frunze

mă simt singură şi sînt zile în care îmi amintesc perfect orice gest pe care l-am făcut altădată cred că atunci îmi construiam amintirile

într-o zi o să-mi cumpăr o maşină de scris o să scriu o să public o să arunc apoi toate cărţile pentru că de fapt nici nu contează va fi o altă carte despre ratare şi speranţă tragică şi cu moarte probabil la final cu flori şi vise şi sex şi oameni urîţi special de urîţi multe simboluri şi multe semne de punctuaţie probabil cu ceva cuvinte aprobate pe jumătate de dex astea vînd frunze culori

ştiu şi cum va începe prima frază e cheie ce mă enervează cei care scriu “keie” sau “kee” îi urăsc la fel cum urăşti tu cîinii cu botul plin de spume la fel şi cu cei care scriu “doo” în loc de două

există excepţii desigur

mi-am mai amintit ceva îţi povesteam mai demult despre culori

anotimpuri şi începuturi de poezie de discuţiile acelea îmi e dor cînd mîncam împreună în pat felii lungi de pîine prăjită cu brînză topită

ştiu că n-ai înţeles nimic

sau ai înţeles totul dar ţi-a rămas în minte prima propoziţie sau ultima sau mijlocul oricum n-o să o priveşti ca pe un întreg

mă seacă oamenii ca tine

pe care îi iubesc

Autorul confesiunii aici.

0saves
PinExt Confesiune fără semne de punctuaţie
If you feel inspired, share it or continue reading by subscribing RSS feed to receive my posts in your feed reader.

Logogrif dit :

Mi-ar face mare plăcere:)

Roxana dit :

Poate ne vedem in Iasi sa ne cunoastem, cum spunea Mariuca. Ce spui?

Autoarea confesiunii e o prietena draga de-a mea, fosta colega de facultate cu mine:) Poate daca ai drum prin Iasi candva ne vedem la o cafea pe terase boeme:)

UA-6536493-1