Creativitatea in joc. Jocuri de strategii economice. Industriile creative in practica si critica


De cateva luni adun in reader, favorites, pe birou si folderele din calculator tot felul de materiale, rapoarte, teorii, statistici si articole de presa despre industriile creative. Cand nu mai stiu unde sa le salvez, ma uit pe schita desenata si o redesenez. De fiecare data cand gasesc o idee complet diferita, schita se schimba si ea.

Desenul asta despre care vorbesc si la care visez noaptea de ceva timp este despre industriile creative. N-o sa intru in detalii, ci o sa prezint foarte scurt doar 3 perspective din care voi incerca sa trag cateva concluzii despre tendintele de abordare a acestor industrii.

 

In Uk, Ministerul Culturii, Media si Sporturilor a dedicat deja de cativa ani un Departament to “those industries which have their origin in individual creativity, skill and talent and which have a potential for wealth and job creation through the generation and exploitation of intellectual property.” (DCMS 2001, p. 04) si astazi faciliteaza dezvoltarea business-urilor bazate pe creativitate.

“The Government wants to create the right environment to start and grow a business, making sure that people working in the creative industries have the right managerial and leadership skills to do so. It has committed to introducing a ’one-in one-out‘ rule for new regulations, sunset clauses, and an immediate review of all inherited regulation in the pipeline.”

 

In Franta, unde statul este cel care elaboreaza politicile culturale, Ministerul Culturii si Media nu mentioneaza inca formula industriilor creative ci prefera industriile culturale. In schimb, dezvoltarea economiei creative accentuate de dezvoltarea tehnologiilor informatiei si telecomunicatiilor la nivel global, face ca industriile creative sa intre in atentia cercetatorilor. Astfel s-a nascut Observatorul Mutatiilor Industriilor Culturale care lucreaza la elaborarea unei teorii critice a industriilor creative, economiei creative si creativitatii sociale. Un grup de cercetatori se angajeaza ca pana in 2012 sa analizeze industriile creative prin intermediul caracteristicilor commune ale definitiilor date de diferite state si institutii europene, ramurilor incluse de catre ministerele culturii din diferite tari europene, caracteristicilor clasei creative, statisticilor si implicatiilor uniunii europene in dezvoltarea economiei creative.

Pe un teritoriu al culturii politizate, unde astazi UE elaboleaza un model european in cadrul caruia statele semnatare se angajeaza sa asigure dezvoltarea si adaptarea programului pe plan local, jucatorii din Franta cauta un model nou in care industriile culturale si cele creative sa coexiste si sa poata colabora in scopul dezvoltarii economiei creative.

“Le terme industries créatives comprend un plus grand ensemble d’activités qui englobent les industries culturelles auxquelles s’ajoutent toutes les activités de production culturelle ou artistique, qu’elles aient lieu en direct ou qu’elles soient produites à titre d’entité individuelle. Les industries créatives sont celles dont les produits ou les services contiennent une proportion substantielle d’entreprise artistique ou créative et comprennent des activités comme l’architecture et la publicité.” (UNESCO)

 

In Romania lui 2009, bugetul alocat proiectelor culturale a fost redus drastic datorita crizei si alegerilor, invocand criterii mentionate de ministrul Theodor Paleologu care sustinea ca «era de neconceput ca in numele crizei sa amputam bugetul unui Festival (Festivalul George Enescu) care functioneaza perfect». Astazi,  pe blogul Andreei Vass, consilier in cadrul Parlamentului European (20072009) vedem ca Romania trebuie sa se pozitioneze strategic in Europa 2020 – Europa Inovativa si Creativa (Innovative and Creative Europe). In Programul National de Reforma 2011-2013“promovarea si stimularea creativitatii, a creatiei contemporane  si promovarea rolului central al culturii  si artelor, al creativitatii si inovarii in societatea bazata pe cunoastere includ cultura ca domeniu prioritar/strategic pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020”. Practic, planul este deja impartit pe etape: realizarea unui studiu de impact referitor la necesitatea unei politici publice pentru sustinerea creativitatii, elaborarea  si adoptarea, la nivelul MCPN, a unui proiect de politica publica pentru sustinerea creativitatii in cultura, elaborarea Strategiei (si a Planului de actiune aferent acesteia) pentru aplicarea Politicii publice pentru sustinerea creativitatii in cultura si implementarea Politicii publice pentru sustinerea creativitatii in cultura.” Deadline: vara lui 2013.

Asadar dupa comunismul in care cultura este transformata in instrument de propaganda si o perioada de tranzitie in care investitiile in cultura au fost lasate la coada alocarii bugetului, enuntam programe de sustinere a rolului central al culturii pentru a ne indeplini datoria europeana.

Pana in momentul de fata, nu am vazut decat traduceri ale viziunii europene de politici publice. De aceea tin sa cred ca cel mai important aport in adaptarea politicilor publice in Romania, il vor avea antreprenorii. Intiative precum Asociatiei Industrii Creative, Oricum si FFFF isi au misiunile si obiectivele orientate spre creativitate  vazuta ca motor de crestere economica a Romaniei. Ei au lansat deja proiecte care sustin intr-o forma sau alta industriile creative. Fie printr-o abordare orientata catre afaceri, fie printr-una orientata catre experiente si instrumente, oamenii au trecut la fapte.

 

Eu am trecut la studii. Si nu cred ca facut o alegere simpla. Insa stiu ca e una buna, indiferent de unde ma va duce. Cand uit sa mananc si iesirile in oras mi se par ca ma impiedica, daca nu sunt legate de subiectul meu, simt ca ce fac nu e doar un studiu. E ceva care ma cheama in directia aia si subiectul devine mai important decat orice. Cand studiezi fenomenul dezvoltarii industriilor creative in 3 limbi, la un moment dat vezi cum “creativitatea” ajunge sa fie canibalizata, industrializarea reprezentand de fapt un process de dezindustrializare si cuvintele astea  toate nu mai sunt decat semne. Printre formele versiunilor originale, copy-paste-urilor si adaptarilor diferite e greu sa ramai concentrat asupra fondului problemei.

In esenta, toti vor sa construiasca o strategie buna. Acesta este punctul comun al jocurilor si fondul problemei economiei creative. Ce rol vor juca “industriile creative” din Romania la nivel mondial, ramane de vazut. Cine va castiga in final, ramane de calculat. Pana la elaborarea strategiei Romaniei, poate ar fi interesant inainte de pozitionare sa ne reamintim teoriile lui De Certeau pornind de la panopticonul lui Foucault si dilema prizonierilor, din teoria jocurilor, unde “ambii jucatori presupun ca celalalt e preocupat doar de propriul sau interes si prin urmare isi limiteaza riscul adoptand o strategie dominanta”. Si tot de gandit si de bagat la cutiuta cu programe de educare pentru antreprenorii de azi si de maine: paradoxul fericirii care arata ca in ciuda cresterii economice a unei tari, fericirea populatiei ramane constanta sau scade.

 

0saves
PinExt Creativitatea in joc. Jocuri de strategii economice. Industriile creative in practica si critica
If you feel inspired, share it or continue reading by subscribing RSS feed to receive my posts in your feed reader.

Mots-clés :, , , , , , , , , ,

UA-6536493-1