Povestea unei bancnote care ajunge la bordel
Mai trecusem de cateva ori prin asta… era zi de salariu si inca de cu dimineata au zburat doi lei de langa mine, aterizand pe taraba vanzatorului de ziare. Eu, ca bancnota de 100 de lei, puteam sa stau linistita pana seara, dar alte surate au mai disparut catre pranz, pentru a fi inlocuite de o cartela telefonica si un prezervativ.
Barbatul in al carui portofel stateam intinsa cu grija a dat cateva telefoane. Intr-una din convorbiri am auzit: “pai vreau si normal si oral…da, combinat…100 e bine…unde stai?” – Apoi au urmat 4-5 injuraturi in trafic – deschiderea precauta a unei usi de garsoniera – mana parfumata si moale a femeii – aceleasi mangaieri de rutina – si ultimul la revedere din partea suratei de 5 lei, care ramane de fiecare data ultima in portofel. Mi-a spus ca de obicei sfarseste in cutia milei, ca rascumparare a pacatelor.
Mai stiam ca, odata ajunsa intr-una din aceste garsoniere discret luminate si mirosind amestecat a tigari fine, parfum tare si transpiratie, viitorul meu devine incert. Ori sunt uitata saptamani in sir in fata televizorului pe al carui ecran vesnic aprins defileaza vedete, ori ajung in mana zbarcita a femeii care primeste intre 400 si 500 de euro pe luna pentru chiria garsonierei.
Femeia asta stie ce se intampla in acest loc, dar isi acopera un ochi cu bancnotele incasate, lasandu-l pe celalalt deschis din prevedere. Si vecinii de palier stiu, dar o parte din banii primiti pe chirie se vor transforma in atentii pentru ei.
Mi se intampla des sa intru pe mana paroasa a unui barbat care poarta un nume scurt si usor de tinut minte: “te protejez eu scumpo, ai auzit doar cum au rapit-o pe Sorina; stii ca atunci cand te apara Rico nu ti se poate intampla nimic”. Scumpa tace, tragand cu sete din tigara subtire, gandindu-se ca poate ar fi fost mai bine sa-l unga pe sectorist (a auzit de la o colega ca se poate) decat sa depinda acum de parosul asta.
Legalizam sau nu legalizam?
Niciodata nu ma plictisesc cand ajung la o fata din garsoniera: ma intalnesc cu multe surate de aceeasi valoare cu mine. E drept ca stam cam inghesuite, ascunse printre haine sau chiar sub covor. Acolo e murdar si ne mototolim, ceea ce e sub demnitatea noastra, dar macar compania e placuta si valoroasa. Din povestile suratelor am auzit ca e mare noroc atunci cand nimeresti in mana aceea invelita intr-o manusa de plastic.
Mie nu mi s-a intamplat pana acum, dar se zvoneste ca buzunarul ginecologului e alb si portofelul sau confortabil si incapator. Intotdeauna o intreaba mirat pe fata din garsoniera de ce nu isi face odata asigurare medicala? Si cum de nu se gandeste la viitor: din ce bani va trai la pensie?! Ce nu stie el este ca orice fata din garsoniera la care am ajuns eu, vroia sa se faca altceva cand va fi mare.
Atunci cand fetele merg in oras sa se relaxeze intr-un club cu prietenele, eu, bancnota de 100 de lei, aud multe povesti. Sa legalizeze prostitutia nu ar fi prea bine, e de acord tot grupul. Costurile vor fi mai mari, impozitele sigur fac mai mult decat trebuie sa-i dea lunar barbatului cu maini paroase si mai e si cartea de munca, in care va ramane inscrisa pe veci meseria lor, acum – viseaza ele – temporara.
Pe de alta parte s-ar putea sa fie mai bine, spune una mai tanara. “Daaa’ sigur fata…o sa poti iesi si tu la pensie mai repede”…si fetele vesele rad, uitand de garsoniera discret luminata. Discutiilor pe aceasta tema le pune intotdeauna punct cea mai batrana: “Fetelor, asta e cea mai veche meserie din lume; ca e legal sau nu e, merge inainte; mie nu-mi pasa si oricum, astia tot vor sa o legalizeze de ani buni…nu se va intampla prea curand, ca se pisa pe ei de frica”.
Dar cel mai adesea, albastrul meu select de bancnota de 100 ajunge pe tejgheaua magazinului de la colt sau in sertarul cu bani dintr-un supermarket. Si stiu ca cel mai probabil e sa ajung in mainile unui stapan care vinde produse. Totusi, cel mai bine ma simt pe mainile fetelor din garsoniere. Numai ele sunt in acelasi timp si vanzator si produse.
Aceasta este povestea unei bancnote de Bucuresti. Despre sora ei din Koln, articolul continua aici aici.
Sursa foto aici.
