un an nou cu 200…9 sperante



E ultima cafea pe care o beau in 2008. Am timp sa ma gandesc astazi, band cafeaua incet. Si fug umpic in urma. Incep amintirile si nu stiu daca vreau sa le mai vad, aud, cuprind in minte.
As spune ca 2008 a fost un an cu doua fete. Cand l-am cunoscut era atat de vesel si fericit. Mi-a dat sperante si m-a incurajat.
Alaturi de el am intrat pe un drum nou: cariera. Acolo mi-a aratat si bune si rele, oameni frumosi , utile si de memorat. Mi-a dat niste mici prieteni dragi, alaturi de care ma simt bine si foarte foarte rar ma trezesc dimineata, spunand ca azi nu vreau la munca.
2008 m-a plimbat cat sa nu simt ca stau in loc si ca Bucurestiul ma sufoca.
Spre final a devenit foarte preocupat sa-mi aduca singuratate si schimbari neasteptate. Era ca si cum simtea ca urmeaza sa ne despartim, si vroia sa ma faca sa-l urasc, ca sa nu-i duc dorul. Si a reusit!
La sfarsit de 2008 vreau sa nu mai fiu cu el si cateodata, parca mi-e dor de inceputuri, totusi. Stie ca am atatea planuri pentru un 2009, ca nici nu vrea sa mai stea prea mult in preajma mea. Si trece repede. Si asta e bine. Pentru ca vreau mai mult de la 2009.

8 era o cifra intreaga si ma gandesc ca toata lumea l-a simtit din plin. Pentru ca 8 a fost un an plin. 9 este pe jumate cat el. E un an care lasa loc de sperante, se lasa descoperit fara teama. Si 2009 ne asteapta, asa cum noi il asteptam pe el ūüôā

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée.

un an nou cu 200…9 sperante



E ultima cafea pe care o beau in 2008. Am timp sa ma gandesc astazi, band cafeaua incet. Si fug umpic in urma. Incep amintirile si nu stiu daca vreau sa le mai vad, aud, cuprind in minte.
As spune ca 2008 a fost un an cu doua fete. Cand l-am cunoscut era atat de vesel si fericit. Mi-a dat sperante si m-a incurajat.
Alaturi de el am intrat pe un drum nou: cariera. Acolo mi-a aratat si bune si rele, oameni frumosi , utile si de memorat. Mi-a dat niste mici prieteni dragi, alaturi de care ma simt bine si foarte foarte rar ma trezesc dimineata, spunand ca azi nu vreau la munca.
2008 m-a plimbat cat sa nu simt ca stau in loc si ca Bucurestiul ma sufoca.
Spre final a devenit foarte preocupat sa-mi aduca singuratate si schimbari neasteptate. Era ca si cum simtea ca urmeaza sa ne despartim, si vroia sa ma faca sa-l urasc, ca sa nu-i duc dorul. Si a reusit!
La sfarsit de 2008 vreau sa nu mai fiu cu el si cateodata, parca mi-e dor de inceputuri, totusi. Stie ca am atatea planuri pentru un 2009, ca nici nu vrea sa mai stea prea mult in preajma mea. Si trece repede. Si asta e bine. Pentru ca vreau mai mult de la 2009.

8 era o cifra intreaga si ma gandesc ca toata lumea l-a simtit din plin. Pentru ca 8 a fost un an plin. 9 este pe jumate cat el. E un an care lasa loc de sperante, se lasa descoperit fara teama. Si 2009 ne asteapta, asa cum noi il asteptam pe el ūüôā

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée.